După patru ani, azi am revăzut o persoană foarte dragă mie. Am crescut împreună, ne-am amărât viaţa unul altuia, însă ne-a fost dor unul de altul. O senzaţie foarte plăcută, într-adevăr. Cât ne-am bătut, înjurat, chinuit - mai mult eu pe el - a fost o revedere frumoasă.
Îmi amintesc şi acum, când eram copii, momentul în care s-a mutat în casa unde locuiam, iar eu, ca şi copil, credeam că va schimba modul în care ceilalţi se purtau cu mine.
Eram foarte geloasă şi orice năzbâtie făceam, vinovatul era el, vărul meu.
Acum realizez, însă, că viaţa ne-a schimbat şi, între timp, în viaţa noastră a apărut un îngeraş minunat, de dragul căruia am început să ne înţelegem şi care ne luminează fiecare clipă a vieţii.
Pot spune, din multe persoane cărora le-am dus dorul, vărul meu mi-a amintit de copilărie, el fiind unul din elementele cheie ale începutului vieţii mele.
A fost o revedere nu numai cu o persoană dragă mie, ci şi cu copilăria mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu