vineri, 22 iulie 2011

I wonder



There's something I gotta know,
It bothers for a long time ago,
But you don't care about me,
I'm like a rootless tree...
And I wonder, over and over again...
Have I done something wrong?
I just spend my time in the rain.
I'm thinking all night long.
I can't sleep 'cause I'm thinking of you
I've done everything you wanted me to do
I wonder, I always wonder...
Do you really care about my love?
Or maybe I'm just another thing
That you want to get rid of
You just break my last dream's wing.
I hope that one day you'll understand
That you made my feelings become sand...

Revedere



După patru ani, azi am revăzut o persoană foarte dragă mie. Am crescut împreună, ne-am amărât viaţa unul altuia, însă ne-a fost dor unul de altul. O senzaţie foarte plăcută, într-adevăr. Cât ne-am bătut, înjurat, chinuit - mai mult eu pe el - a fost o revedere frumoasă.
Îmi amintesc şi acum, când eram copii, momentul în care s-a mutat în casa unde locuiam, iar eu, ca şi copil, credeam că va schimba modul în care ceilalţi se purtau cu mine.
Eram foarte geloasă şi orice năzbâtie făceam, vinovatul era el, vărul meu.
Acum realizez, însă, că viaţa ne-a schimbat şi, între timp, în viaţa noastră a apărut un îngeraş minunat, de dragul căruia am început să ne înţelegem şi care ne luminează fiecare clipă a vieţii.
Pot spune, din multe persoane cărora le-am dus dorul, vărul meu mi-a amintit de copilărie, el fiind unul din elementele cheie ale începutului vieţii mele.
A fost o revedere nu numai cu o persoană dragă mie, ci şi cu copilăria mea.

duminică, 17 iulie 2011

You'd better know



Boy, I ain't gonna let you know
Nothing about my feelings or my soul,
No, boy, no!
I ain't gonna miss you no more.
Even if you're the only one in my soul
I'll never let you know.
I ain't gonna be afraid
'Cause, boy, i have already paid.
I don't care about world's frown
But I ain't gonna let you down
Even this is my biggest fight
I'll always keep you by my side
You're name it's my heart's tattoo
And, believe me, I'll always love you...

O nouă zi cu soare


O nouă zi, o nouă speranţă, o viaţă mai bună. Majoritatea celor dintre noi gândesc aşa. În fiecare zi există o nouă şansă de a reuşi, de a face să fie mai bine.
Toate astea depind numai şi numai de puterea minţii noastre.
Pentru aceia care văd o zi cu soare ca pe o şansă spre succes, fie el succes pe plan emoţional, profesional sau financiar, există şanse foarte mari să reuşească ceea ce îşi propun.
Acum, vorbind din puctul meu de vedere, am ajuns să văd numai şi numai partea bună a lucrurilor, chiar şi din cele mai rele lucruri care mi se întâmplă. Nu am luat examenul. A fost o catastrofă iniţial, însă mi-am schimbat total modul de a gândi, ca să nu mai spun de faptul că m-am răzgândit în ceea ce priveşte formarea mea profesională. De la economist, am ajuns la jurnalist şi fotograf profesionist. S-a întâmplat că, de la o simplă vorbă, să îmi schimb radical decizia de a deveni un agent în domeniul marketingului. Vreau mai mult, pentru că pot şi merit mai mult!
Poate multă lume se întreabă de ce scriu toate aceste lucruri, să spunem că este un jurnal al meu, pe care, însă, vreau să-l fac public, în speranţa că vorbele mele, îi vor ajuta şi pe ceilalţi care au fost în situaţia mea.

vineri, 15 iulie 2011

Prima confesiune....pe ziua de azi!


Ora 6... Dimineaţa, nu vă gândiţi. Am avut o revelaţie care m-a dat peste cap. Vifor de idei care s-au năpustit asupra mea şi mi-au tulburat liniştea, transformând mult dorita mea noapte foarte uşor trecătoare într-o noapte albă, dar ca să nu fie complet albă, am îmbogăţit-o cu matematică. Culmea e totuşi că, ce făceam, în mod normal, în două zile, am făcut într-o seară. Sincer, mă surprinde şi pe mine.
Cred că la mijloc se află acel fenomen numit euforie, stare de agitaţie - în acest moment mi-este frică să beau o cafea! e posibil aşa ceva?! - din care nu reuşesc să ies şi mi-aş dori să mă liniştesc.
Posibil să fie de la căldura de afară, de la căldura dinăuntru ( interioară, sufletească, bineînţeles! ).
Totuşi azi este o zi specială pentru mine, ca oricare alta, dar într-o măsură mult mai mare. Această zi are o încărcătură emoţională destul de mare.
Totuşi, mă gândesc şi la faptul că am N idei şi gânduri şi, să nu uit de dorinţe, pe care Universul sigur o să le ia în considerare.
De la o idee genială pe care am avut-o în timp ce îm transformam blog-ul, cum că în afară de imaginaţie şi creaţie artistică, aş fi talentată şi la fotografie, şi a fost suficient să-mi confirme această idee o persoană, dar nu vă gândiţi că orice persoană, ci genul acela de persoană care în general critică şi cea mai mică fărâmă de talent dintr-un suflet de om.
Totuşi, e adevărat? DA! ESTE! Cu puţin noroc, şi ştiu că am, începând din toamnă pe lângă numele meu o să se audă şi "FJSC"! Doamne ajută! Atât pentru orele 6. Pe mai târziu!

P.S. Scuzaţi-mi stilul haotic! Nu sunt foarte coerentă la această oră! ;)

marți, 12 iulie 2011



" Mission accomplished! "... O frază care îmi dă fiori... de bucurie, desigur. Am găsit răspunsul la cea mai mare întrebare pe care un om o poate avea în viaţă.
Totul se rezumă la gânduri... Şi da! E cazul să-mi schimb un pic stilul de a gândi, şi mai ales de a acţiona.
În primul rând declinul în care am fost până de curând s-a datorat faptului că îmi pierdusem încrederea în mine. De ce? Nu ştiu... Adevărul este că fiecare dintre noi are un moment de genul. Însă această stare nu trebuie să dureze o veşnicie. Am trecut printr-o dezamăgire, însă toată lumea mi-a zis că nu este un capăt de lume şi într-un final am înţeles. Am căzut, dar m-am ridicat, şi sincer? Sunt mai în formă ca niciodată.
De ce să nu am încredere în mine? Să mă gândesc... Am vreun motiv să cred asta? NU! Sunt frumoasă, sunt deşteaptă, am potenţial şi sunt înconjurată de persoane care mă iubesc. Am ajuns la concluzia că asta e cheia succesului: încrederea în sine. Asta este misiunea primordială a fiecăruia dintre noi: să învăţam să avem încredere în noi şi în forţele proprii.
Sunt atâtea persoane care se trezesc în fiecare dimineaţă cu o dispoziţie proastă şi fac tot posibilul să le evit. Nu-mi trebuie! Sunt în culmea fericirii şi în jurul meu am nevoie de oameni plini de viaţă şi voioşi! Şi momentan am ce-mi doresc!
Dar lucrul cel mai important e că mi-am îndeplinit misiunea, aceasta fiind faptul că am învăţat să îmi doresc mai mult, aşa că mission accomplished!