Un destin ca oricare

Am venit singură pe lume...
Jos era pământ și pe cer erau stele...
Într-o parte uscat, într-o parte mare...
Mi s-au dat două mâini și un cap
Și o pereche de ochi, și mi-au spus să plâng...
Peste tot sunt oameni ca mine...
Se pare că gurile au fost făcute pentru a spune cuvinte adevărate...
Mi-au spus ”Iată-ți inima! Iubește!”. Dar m-au mințit, m-au mințit!
Despre destin nu mi-au pomenit...
Dar lasă, să-mi treacă viața așa...
Fiecare zi să-mi fie plină de bucurii!
Dar cum rămâne cu cei pe care i-am iubit?
Cum rămâne cu cei cărora le-am dat inima mea?
Dorul se stinge... Mă sting și eu...

Doamna în Roșu

Nu te-am văzut niciodată aşa frumoasă ca în seara asta
Nu te-am văzut strălucind niciodată mai mult ca o stea
Nu ai mai fost invitată să dansezi pe o melodie ca asta
În această seară ești mai frumoasă ca însăși dragostea
Nu am mai văzut o femeie învăluită de atâta mister
Și cu atât mai puțin cu un asemenea caracter
O doamnă ca ea... Cine nu și-ar dori-o?
Dar oricât ar vrea, nu ar putea iubi-o...
Pe cât de mult o iubește EL...
Doamna în Roșu... Este atât de frumoasă
Încât insăși Afrodita, pe ea e geloasă...
Dar indiferent cât ai încerca s-o cucerești
Vei realiza că degeaba te străduiești
Căci ea îl iubește pe EL...
Dar până la urmă, ea a fost,
Este și mereu va fi, pentru toți
Un simplu, dar complex mit...

Lacrimi

Se desprind ușor ca petalele unui trandafir
Și sclipesc la fel de frumos ca o piatră de safir
Cad neîncetat și nu le pot opri
Căci eu numai la tine mă pot gândi
Îmi șoptesc necontenit cât te iubesc de mult
Și melodia noastră cu drag și dor o ascult
Stau tristă și privesc pe geam
Și îmi amintesc cum ne iubeam
Plânge și cerul cu mine că ai plecat
Și nu ți-a păsat, singură m-ai lăsat
Pe obraz îmi curge un fir argintiu
E trist in jurul meu, totul e pustiu...
Mi-au mai ramas doar amintirile...
Și în urma ta, lacrimile...

Despre prietenie...

Știm să o prețuim? Ce este prietenia și cum trebuie să fie ințeleasă?
Este o problemă care ne macină pe majoritatea dintre noi.
Prietenia poate fi ințeleasă ca o unitate de sentimente, simpatii, idei comune sau mai puțin comune, de principii prin care se apropie două sau mai multe persoane.
Prietenia poate fi ințeleasă ca o profundă apropiere sufletească. Oricine dorește să aibă ”un prieten bun”, căruia să i se poată destăinui. Dar câți dintre noi îl poate asculta cu tot sufletul și poate chiar ajuta pe acel "timid"? Timiditatea este o infirmitate. De multe ori relația de prietenie dintre două sau mai multe persoane este luata in râs de către ceilalți. Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie să incolțească. De ce nu știm cu toții să apreciem prietenia adevarată cu ochii sufletului și nu doar a fizicului? "Un om frumos este o bijuterie care în timp se uzează, iar un om bun este și rămâne veșnic o comoară."
De cine ne ascundem oare? De noi înșine. Oare ințelegem toți sensul cuvântului ”prietenie”? A fi prieten nu înseamnă numai distracție și bani. Asta în niciun caz nu este o prietenie! Azi tinerii sunt influențați de un curent de concepții din filme (cel mai des americane) sau reviste prin care prietenia este ințeleasă ca un amestec de îndrăzneală și nebunie.
Este dificil în viață sa fii singur, sa nu ai un prieten căruia să-i vorbești, să nu ai cu cine să-ți împarți bucuriile, să nu ai un umăr pe care să plângi atunci când ești la suferință. Este un dezastru să n-ai cu cine râde, să gandești, să meditezi.
Se spune că generația noastră este o generație fără limite, asta înseamnă că nu îi lipsește nimic, dar totuși îi lipsește ceva, esențialul: PRIETENIA. Ar trebui să ne dezvăluim gândurile acum când încă mai putem, să ne dorim să fim cu cineva cu care să ne înțelegem reciproc.
Zâmbetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toți dorim și vrem să avem prieteni, dar nu toți prietenii sunt buni...
Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten vreau să vorbesc, cred că are multe calități ce trebuie amintite. Acest prieten bun este atent, știe să observe când ți-e greu, este acolo unde și când ai nevoie. Este iubitor, știe să mângâie, știe să se comporte frumos, are capacitatea să iubescă necondiționat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna ușa deschisă și va fi gata să te primească cu dragoste...

Despre dragoste, vise și lumea de azi...

Dragoste.... Câteodată mă întreb dacă există cu adevărat... Fiecare om simte ceva, dar oare simte același lucru față de ”persoana iubită” ? Oare sentimentul e reciproc? Oare cel de lângă tine simte cu adevărat ceea ce zice?
Dacă stăm să analizăm ceea ce a vrut Dante Alighieri să spună cu citatul ”Iubește puțin cel ce poate să spună prin cuvinte cât iubește.” s-ar putea să se creeze o confuzie colosală, urmând ca ceea ce am crezut până în momentul de față legat de sentimentele ”persoanei iubite” să dispară și să ne revoltăm față de partenerul de viață. Oare? Am ajuns la concluzia că orice este posibil. Și sincer? Chiar sunt dezamăgită de afirmația pe care tocmai am facut-o... Orice e posibil... Până și iubirea de care credeai că aveai parte să fie doar în imaginația ta...
Mă simt revoltată... Și oricine s-ar simți în locul meu...
E foarte neplăcut când cineva îți taie aripile, când nu te mai lasă să visezi... Cred că într-o lume ca cea în care trăim, singurul lucru bun care a mai rămas de făcut e să visăm și măcar o parte din visele pe care le avem, să încercăm să le îndeplinim. Dar trebuie să fie și ambiție și voință, dar din păcate, multora dintre noi ne lipsește, dar mai sunt și cazuri în care nu sunt posibilități, sau cazuri în care aripile ne sunt tăiate... Dar până la urmă, chiar dacă ochii noștri au culori diferite, culoarea lacrimilor noastre e aceeași și dacă unul poate, pot toți și invers. Concluzia? TOȚI PUTEM!!!
În momentul de față, îmi doresc ceva imposibil: FERICIREA. Este un ideal foarte greu de ajuns, un scop foarte greu de atins, mai ales când nu te ajută nimeni... Dragostea nu anunță niciodată când vine, ca și în cazul meu, dar anunță când pleacă, iar în situația mea e pe picior de plecare, dar incă rămâne, în speranța că sentimentul este reciproc din partea persoanei iubite. Dar nu mai vreau vorbe! Vreau fapte și vreau să simt că trăiesc. Vreau să încep o nouă viață, să-mi construiesc un viitor și să mă simt iubită, așa cum orice femeie își dorește...

Vis de vară

Se așterne un vis plăcut,
Asemeni unei zi de vară
Cu adieri de vânt tăcut
Șoptind pentru întâia oară...
Șiroaie de cuvinte
Ce curg acum spre tine,
E dorul cel fierbinte
Ce e-n inimă la mine.
Sărutul tău cel dulce
Îl pun în astă noapte
Pe buzele-mi fierbinți
Cu drag să mi se culce,
Chiar de ești departe
Iubirea să mi-o simți...
Aș vrea să te trezești,
Să-ți amintești de noi
Cum așteptam cuminți
Ale verii ploi...
Cum ne plimbam
Cum ne priveam
Cum ne iubeam
Și cum visam
Că împreună mereu vom fi
Și nimeni și nimic
Nu ne va putea despărți...
Dar cum am mai spus
Și în rânduri, mai sus,
Totul a fost un vis
Și soarele de vară
Pentru noi s-a stins
Lăsând o mare rană
Ce nu s-a mai închis...

Îți amintești?...

Îți amintești de iarna asta?
Când frigul ne apropia?
Când noaptea pe loc stătea
Și vorbe dulci tainic șoptea...
Când fiecare lacrimă de-a mea cădea
Și-un dulce, mult dorit sărut de-al tau o ștergea.
Când în vis îmi luminai a mea viață pustie,
Alinându-mi inima plină de dor și iubire...
În fiecare fulg de nea căzut jos, ușor,
Vedeam un chip mult cunoscut și chinuit de dor...
Eram certați și supărați și nu gândeam deloc...
Orgoliul amândurora ne tot ținea pe loc...
Când ochii tăi i-am reîntâlnit mi-au fulgerat inima,
Te rog lasa-i larg deschis căci mi-au furat privirea...
Amintirea ta o voi purta mereu în suflet,
Și chiar de tu mă vei uita o voi avea ca zâmbet...