Am venit singură pe lume...
Jos era pământ și pe cer erau stele...
Într-o parte uscat, într-o parte mare...
Mi s-au dat două mâini și un cap
Și o pereche de ochi, și mi-au spus să plâng...
Peste tot sunt oameni ca mine...
Se pare că gurile au fost făcute pentru a spune cuvinte adevărate...
Mi-au spus ”Iată-ți inima! Iubește!”. Dar m-au mințit, m-au mințit!
Despre destin nu mi-au pomenit...
Dar lasă, să-mi treacă viața așa...
Fiecare zi să-mi fie plină de bucurii!
Dar cum rămâne cu cei pe care i-am iubit?
Cum rămâne cu cei cărora le-am dat inima mea?
Dorul se stinge... Mă sting și eu...
Hei, nu mai scrii?
RăspundețiȘtergere