Dragoste.... Câteodată mă întreb dacă există cu adevărat... Fiecare om simte ceva, dar oare simte același lucru față de ”persoana iubită” ? Oare sentimentul e reciproc? Oare cel de lângă tine simte cu adevărat ceea ce zice?
Dacă stăm să analizăm ceea ce a vrut Dante Alighieri să spună cu citatul ”Iubește puțin cel ce poate să spună prin cuvinte cât iubește.” s-ar putea să se creeze o confuzie colosală, urmând ca ceea ce am crezut până în momentul de față legat de sentimentele ”persoanei iubite” să dispară și să ne revoltăm față de partenerul de viață. Oare? Am ajuns la concluzia că orice este posibil. Și sincer? Chiar sunt dezamăgită de afirmația pe care tocmai am facut-o... Orice e posibil... Până și iubirea de care credeai că aveai parte să fie doar în imaginația ta...
Mă simt revoltată... Și oricine s-ar simți în locul meu...
E foarte neplăcut când cineva îți taie aripile, când nu te mai lasă să visezi... Cred că într-o lume ca cea în care trăim, singurul lucru bun care a mai rămas de făcut e să visăm și măcar o parte din visele pe care le avem, să încercăm să le îndeplinim. Dar trebuie să fie și ambiție și voință, dar din păcate, multora dintre noi ne lipsește, dar mai sunt și cazuri în care nu sunt posibilități, sau cazuri în care aripile ne sunt tăiate... Dar până la urmă, chiar dacă ochii noștri au culori diferite, culoarea lacrimilor noastre e aceeași și dacă unul poate, pot toți și invers. Concluzia? TOȚI PUTEM!!!
În momentul de față, îmi doresc ceva imposibil: FERICIREA. Este un ideal foarte greu de ajuns, un scop foarte greu de atins, mai ales când nu te ajută nimeni... Dragostea nu anunță niciodată când vine, ca și în cazul meu, dar anunță când pleacă, iar în situația mea e pe picior de plecare, dar incă rămâne, în speranța că sentimentul este reciproc din partea persoanei iubite. Dar nu mai vreau vorbe! Vreau fapte și vreau să simt că trăiesc. Vreau să încep o nouă viață, să-mi construiesc un viitor și să mă simt iubită, așa cum orice femeie își dorește...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu